Ce este poluarea luminoasă?

 

Poluarea luminoasă – lumina artificială îndreptată acolo unde nu este nevoie de ea şi unde nu este dorită.

 

Poluarea luminoasă este produsă de iluminarea urbană ineficientă, de iluminarea incorectă a drumurilor şi autostrăzilor sau de iluminarea privată inadecvată şi provoacă o serie întreagă de probleme.

 

Poluarea luminoasă înseamnă:

 

 

Tipuri de poluare luminoasă

 

Poluarea luminoasă se referă la mai multe tipuri de probleme, toate cauzate de o utilizare ineficientă, inutilă sau total iinestetică a luminii artificiale. Dintre diferitele categorii de poluare luminoasă fac parte: supra-iluminarea, strălucirea cerului de noapte, luminile orbitoare, grupările excesive de lumini, lumina care trece de limita proprietăţii.

 

 

Supra-iluminarea

 

Supra-iluminarea reprezintă folosirea excesivă a luminii. La nivelul unei ţări supra-iluminarea este responsabilă pentru irosirea a zeci de mii de barili de petrol şi cărbune într-o singură zi. Studiile internaţionale au arătat că între 30-60% din energia consumată pentru iluminare este total inutilă. 1 KW/h de electricitate este echivalentul a 2 LB de CO2. Prin urmare, un bec obişnuit de 500 de W lăsat aprins toată noaptea timp de un an va consuma 2640 Lb sau 2000kg de CO2. O cantitate echivalentă cu cea consumată de un motor diesel în 13 000 km.

 

Supra-iluminarea este produsă de mai mulţi factori:

  • Modele improprii de becuri folosite pentru clădirile de birouri şi stabilirea unor standarde de iluminare prea ridicate pentru diferite tipuri de muncă.
  • Menţinerea becurilor aprinse în birourile unde noaptea nu se mai lucrează.
  • Alegerea greşită a tipurilor de becuri şi montarea lor incorectă făcând ca acestea să nu direcţioneze lumina direct spre sol, ci către cer.
  • Lipsa unor temporizatoare, a unor senzori de prezenţă sau a altor tipuri de întrerupătoare controlate pentru a stinge lumina atunci când ea nu mai este necesară.
  • Întreţinerea inadecvată a sistemelor electrice care conduce la risipa de energie şi deci la costuri suplimentare.
  • Insuficienta informare şi instruire a populaţiei despre utilizarea sistemelor energetice eficiente.
  •  

    Majoritatea acestor probleme pot fi rezolvate cu ajutorul tehnologiilor moderne existente, cu costuri foarte mici; totuşi există foarte multă inerţie în domeniul industriei producătoare de lămpi, iar „vechile obiceiuri” creează o barieră în corectarea greşelilor. Cel mai important lucru este informarea oamenilor asupra faptului că există un beneficiu uriaş în reducerea supra-iluminării.

     

     

    Strălucirea cerului de noapte

     

    Acest tip de poluare luminoasă se referă la producerea unei „cupole de lumină” deasupra zonelor suprapopulate. În aceste zone, din cauza iluminatului public bazat pe lămpi cu vapori de mercur, cerul apare luminat într-o culoare roşiatică. Strălucirea cerului de noapte de deasupra oraşelor este provocată de  faptul că majoritatea lămpilor permit scăpări masive de lumină către cer. Această lumină se reflectă în smogul oraşului şi în straturile atmosferice şi produce un adevărat halou.

     

    Haloul urban este de cele mai multe ori mai strălucitor decât străzile oraşului unde ar trebui să fie lumina. În acest tip de poluare luminoasă se poate vedea foarte bine risipa de energie. Îl puteţi observa mergând în afara oraşului unde locuiţi. De la Babele, de exemplu, puteti vedea haloul Bucureştiului şi al oraşului Târgovişte.

     

    O reglementare a iluminatului public şi privat, alături de reducerea poluării aerului ar duce la o diminuare a haloului citadin.

     

    Luminile orbitoare

     

    Luminile care sunt foarte strălucitoare şi care ne intră direct în ochi ne fac să nu mai vedem bine diferenţa dintre zonele luminate şi cele întunecate. Cu alte cuvinte, măresc contrastul dintre întuneric şi lumină. De exemplu, atunci când ne uităm direct la filamentul unui bec, nu mai putem observa ce este în spatele acestuia din cauza luminii orbitoare care ne intră în ochi. O lumină foarte strălucitoare care intră direct în ochii pietonilor sau al şoferilor poate diminua vederea de noapte până la o oră de la expunere. Acest lucru constituie un pericol mai ales pe drumurile publice unde o astfel de lumină poate chiar orbi temporar şoferii sau pietonii, crescând riscul unor accidente.


    Acest tip de strălucire poate fi de mai multe tipuri:

     

  • Strălucire orbitoare – cu efecte asemănătoare celor provocate de lumina solară. Ea produce deficienţe de vedere temporare sau permanente.
  • Strălucire ce produce orbire temporară – are efect asemănător celui produs de farurile unei maşini, de lumina ce se transmite prin ceaţă. Acesta produce reducerea temporară şi semnificativă a capacităţii vizuale.
  • Strălucire deranjantă – nu creează o situaţie periculoasă în sine, fiind mai mult iritantă sau enervantă, dar la o expunere de lungă durată poate produce oboseală oculară sau psihică.
  •  

    O montare corecta a becurilor de pe străzi - lumini îndreptate la 90 de grade astfel încât sa lumineze strict solul cu abajururi cut off - ar împiedica lumina să bată direct în ochii şoferilor.

     

    Grupările excesive de lumini

     

    Luminile de mai multe tipuri adunate la un loc pot produce confuzie, pot distrage atenţia de la obstacole (inclusiv de la cele pe care intenţionau să le ilumineze), putând conduce la accidente. Grupările de lumini se pot observa în special pe drumuri acolo unde iluminatul este prost conceput sau în locurile unde există reclame luminoase sau iluminate pe marginea drumului. Ele pot foarte uşor să distragă atenţia şoferilor şi să conducă la accidente.

     

    Grupările de lumini pot fi, de asemenea, deranjante sau periculoase pentru traficul aerian, iluminarea inadecvată a drumurilor sau a zonelor de lângă aeroporturi putând crea confuzie pentru piloţi. Parcările hypermarketurilor, blocurile pline de reclame luminoase, benzinăriile din oraşe, toate acestea ne poluează luminos în fiecare noapte.

     

    Reglementări simple şi logice până la urmă pot disemina aceste grupări de lumini şi reduce considerabil costurile energetice. Închiderea luminilor din parcările pustii ale hypermarketurilor după închiderea magazinului, restricţionarea reclamelor luminoase sau iluminarea lor prin spoturi îndreptate strict spre panouri.

     

    Lumina care trece de limita proprietăţii

     

    Acest tip de lumină este cel care trece de la o proprietate la alta peste gardul vecinului. O problemă majoră apare atunci când lumina de la un bec foarte puternic folosit pentru iluminatul intrărilor sau al grădinilor intră în camera vecinilor provocând acestora insomnii sau incapacitatea de a mai privi prin propriul geam.


    Acest tip de poluare reprezintă o problemă pentru astronomii amatori care sunt privaţi de plăcerea de a observa cerul de pe proprietatea lor. Majoritatea observatoarelor astronomice sunt înconjurate de zone de restricţii severe privind emisia de lumină. Nu şi în România. Numeroase oraşe de pe mapamond au emis legi care privesc reglementări foarte stricte privind lumina care trece de limita proprietăţii. Nu şi în România.

     

    Lumina care trece de limita proprietăţii poate fi uşor îndepărtată printr-o reglementare care să interzică unui propietar să-şi monteze sisteme de iluminat care deranjează pe vecinii săi.

     

     

     

     

     

    Efectele poluării luminoase

     

    Iluminarea este responsabilă pentru un sfert din energia consumată la nivel mondial. După cum am văzut însă o bună parte din această energie este risipită. Supra iluminarea şi grupările excesive de lumini sugerează clar o folosire inutilă a energiei electrice. Să luam ca exemplu iluminatul stradal prost montat din Bucureşti.

     

    Unghiul de 130 de grade dintre stâlp şi braţul acestuia şi abajururile rotunde prin care se văd becurile fac ca aproximativ 30% din energie consumată să fie risipită spre cer, acolo unde nimeni nu are nevoie de lumină. Corect ar fi ca braţul stâlpului să formeze un unghi de 90 de grade astfel încât lumina să fie concentrată pe sol, acolo unde avem nevoie de ea. Un abajur cut off - plat în partea de unde iese lumina şi nu bombat - ar împiedica lumina să se disperseze în aer. Aceste două măsuri simple ar face ca în loc să folosim un bec de 100W din care 30% se pierde, am putea utiliza un bec ecologic de 70W cu acelaşi grad de iluminare a solului şi fără poluare luminoasă.

     

    Omul ca şi orice altă vietate s-a adaptat constant la mediul în care trăieşte. Succesiunea zi-noapte este o componentă esenţială a mediului în care trăim, astfel că viaţa s-a adaptat în dezvoltarea sa la acest ciclu. Iluminarea pe timpul nopţii poate deruta sau chiar afecta omul dacă această lumină ajunge şi acolo unde nu este necesară. Cu alte cuvinte, dacă în loc să ne luminăm străzile, grădinile propriilor case sau interiorul clădirilor, iluminăm geamurile blocurilor sau pur şi simplu aruncăm lumina în aer.

     

    Studii medicale privind efectele luminii excesive asupra omului au arătat că poluarea luminoasă sau expunerea îndelungată la lumină poate produce o multitudine de efecte adverse asupra sănătăţii. Supra-iluminarea sau compoziţia spectrală improprie a luminii duc la: migrene repetate, oboseală, stres, scăderea funcţiilor sexuale şi stări de panică. De asemenea, s-a descoperit o legătură între expunerea la lumină pe timp de noapte şi riscul apariţiei cancerului de sân, din cauza scăderii secreţiei de melatonină.

     

    Dereglarea ritmului zi-noapte poate afecta şi comportamentul animal. Poluarea luminoasă conduce la derutarea păsărilor, scăderea interacţiunile de tip competiţional între animale, poate schimba relaţia de tip pradă-prădător sau poate influenţa psihologia animală.

     

    Studiile au arătat că poluarea luminoasă produce disfuncţii în creşterea şi dezvoltarea zooplanctonului şi plantelor acvatice din jurul oraşelor ceea ce duce la alterarea calităţii apei cu influenţe asupra întregului ecosistem. De asemenea, este perturbată activitatea fluturilor de noapte şi a păsărilor nocturne cu efecte negative asupra întregului lanţ trofic. Pasările migratoare sunt la rândul lor dezorientate de lumină pe timp de noapte.

    Ecloziunea broaştelor ţestoase se produce pe întuneric pentru ca puii să fie feriţi de prădători, iar în cazul poluării luminoase din apropierea ţărmurilor aceştia sunt expuşi pericolelor sau sunt dezorientaţi şi nu mai găsesc drumul spre ocean. Batracienii şi salamandrele sunt animale nocturne pe care le afectează lumina artificială determinând o rată foarte scăzută de reproducere cu efecte grave asupra speciei şi ecosistemului în care trăiesc.

     

    Probleme de siguranţă

    Majoritatea oamenilor doresc cât mai multă lumină pentru a se simţi mai în siguranţă noaptea. Iluminare nocturnă care foloseşte lămpi inadecvate şi incorect amplasate poate conduce însă la o scădere a siguranţei pe timp de noapte. Lămpile instalate necorespunzător pot mări contrastul dintre zonele de umbră şi lumină, oferind răufăcătorilor locuri mai bune pentru a se ascunde.

     

    Dacă ne-am afla pe o stradă unde este întuneric beznă nu ne-ar putea ataca cineva pentru că nu ne-ar vedea. În schimb, daca suntem pe o stradă unde lumina alterează cu întunericul, vom merge pe partea iluminată, în timp ce un posibil agresor a-ar ascunde în întuneric. Noi nu l-am vedea, însă el pe noi da. Mai mult decât atât, s-ar putea folosi de becurile orbitoare care ne bat în ochi pentru a nu fi identificat. Soluţia? Concentrarea întregii lumini spre sol.

     

    De asemenea, Cercetările „Grupului de Informare despre poluarea luminoasă din New England” arată că luminile stradale inadecvate precum şi reflectoarele care trec de limita proprietăţilor pot fi foarte periculoase pentru pietoni, biciclişti şi motociclişti din cauza umbrelor pe care le produc.

     

    Efecte asupra astronomiei

    Unul dintre efectele cele mai evidente se referă la privarea locuitoriilor din oraşe de observarea stelelor, a constelaţiilor şi a galaxiilor. Strălucirea cerului pe timp de noapte reduce contrastul pe bolta cerească făcând foarte greu sesizabile (sau deloc) stelele şi galaxiile.
    Acesta este unul dintre motivele pentru care observatoarele noi au fost construite în zone pustii, pe vârfuri de munte, uneori deasupra plafonului de nori. Unii astronomi folosesc filtre speciale împotriva poluării luminoase. Acestea filtrează liniile spectrale emise de lămpile cu vapori de sodiu şi de mercur, mărind astfel contrastul şi îmbunătăţind imaginea galaxiilor şi a nebuloaselor.
    Observarea cerului ar trebui însă să fie accesibilă oricui fără efort suplimentar. Cerul a fost dintotdeauna la îndemâna oricui. Lumina care depăşeşte limitele proprietăţii este foarte deranjantă pentru faptul că o parte din ea poate intra în tubul telescopului şi determina o scădere substanţială a imaginii.

     

     

    Cum se poate reduce poluarea luminoasă?

     

    Soluţia pentru reducerea poluării luminoase este extrem de simplă. Ea se reduce la a ne asigura că lămpile luminează numai acolo unde este necesar, nu înspre cer, nu înspre casele vecinilor şi în nici un caz înspre ochii şoferilor. Folosirea unor lămpi ecologice (cu eficienţă maximă) reprezintă soluţia perfectă. Trebuie numai ca acestea să fie îndreptate în jos şi nu în alte direcţii.